Casa Gheorghe Tătărescu din București: între putere, memorie și continuitate culturală la EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, la numărul 19 din Strada Polonă, se află o vilă care transcende simpla noțiune de spațiu locativ. Această reședință modestă ca dimensiuni, dar densă în semnificații, a fost martoră a unei epoci tensionate și pline de contradicții – casa prim-ministrului Gheorghe Tătărescu. În zidurile ei, se impregnează nu doar un secol de putere, ci și o archipelagie a anxietăților, compromisurilor și aspirațiilor elitei interbelice românești. Astăzi, această vilă renaște sub denumirea EkoGroup Vila, o mărturie vie a responsabilității privitoare la memoria politică și arhitecturală, care evită atât mitizările, cât și ștergerea trecutului.

Casa Gheorghe Tătărescu: reflectorul unei istorii politice într-un spațiu interbelic delicat

Figura complexă a lui Gheorghe Tătărescu, prim-ministru al României în anii critici 1934–1937 și 1939–1940, nu poate fi înțeleasă separat de spațiul domestic în care și-a calibrat relațiile, deciziile și viața de familie. Casa sa de pe Strada Polonă, o vilă interbelică discretă ca dimensiuni, dar excepțional proporționată, a fost o punte între puterea publică și intimitate, un loc în care austeritatea și eleganța arhitecturală vorbeau despre rigorile unei epoci și ale unui politician ambivalent. După decenii complexe – de la confiscarea comunistă la transformările post-1989, deseori controversate –, reședința trăiește astăzi o nouă etapă sub numele de EkoGroup Vila, cu un statut cultural care reflectă respectul pentru autenticitate și memorie.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Gheorghe Tătărescu (1886–1957), nu trebuie confundat cu pictorul omonim al secolului al XIX-lea, a navigat într-o lume politică tumultoasă, ce traversa tranziții de la democrație spre autoritarism. Doctor în drept, adept al reformelor electorale și parlamentarismului real, el rămâne o figură a echilibrului delicat, dar și a compromisurilor inevitabile după asasinatul lui I. G. Duca și în vremurile tulburi ale lui Carol al II-lea. Pentru Tătărescu, puterea era o datorie, iar casa sa un manifest tăcut al reținerii și ordinii, în opoziție cu opulențele care adeseori însoțesc funcțiile publice. În culisele acestei biografii se desfășoară „jocul” familiei și al influențelor culturale, cu Arethia Tătărescu în rolul de catalizator discret al inițiativelor artistice și binefacere.

Casa: un proiect de viață, oglindă a puterii discrete

Vila nu s-a ridicat pentru a striga bogăția sau dominația; ea este o operă a proporției și a sensului. Spre deosebire de reședințele grandioase ale contemporanilor săi, casa lui Gheorghe Tătărescu emană o sobrietate calculată, unde fiecare centimetru este măsurat prin rezonanță simbolică. Biroul premierului, inserat discret la entre-sol, accesibil printr-un portal lateral ce evocă vechile biserici moldovenești, este exprimarea materială a concepției lui despre putere: funcția publică nu strivește viața privată, ci se supune ei. Mai mult, această alegere arhitecturală, rar întâlnită, subliniază o etică a responsabilității, în care spațiul nu este dominat de exces, ci domină prin echilibru și rafinament.

Identitatea arhitecturală: mediteranean și neoromânesc prin viziunea lui Zaharia și Giurgea

În cadrul arhitecturii interbelice bucureștene, Casa Tătărescu reprezintă o sinteză distinctă, un dialog tăcut între influențele mediteraneene și elementele neoromânești. Proiectul a început sub bagheta lui Alexandru Zaharia și a fost rafinat de Ioan Giurgea, partenerul său, între 1934 și 1937. Fațada surprinde prin portaluri cu accente moldovenești, coloane filiforme variate, care evită simetria rigidă – o alegorie a echilibrului viu –, și prin detaliile atent calibrate ale feroneriei din alamă patinată și ale parchetului masiv de stejar. Astfel, casa rezonează cu valorile epocii, care priveau arhitectura ca un limbaj al puterii cu moderație și integritate.

Un punct de atracție artistică este șemineul proiectat de Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și prietenă apropiată a Arethiei Tătărescu. Incadrat într-o absidă neoromânească, acest element nu este doar o piesă formă-funcție, ci un punct de confluență între modernism și tradiție românească, un statement artistic care a influențat ulterior și alte opere arhitecturale din București.

Arethia Tătărescu și rolul său cultural

Dincolo de intriga politică, Arethia Tătărescu (supranumită „Doamna Gorjului”) a conturat un univers cultural în jurul casei. Implicată în binefacere și în susținerea artei naționale, ea a fost sensul artistic și moral al familiei. Faptul că apare ca beneficiară oficială în dosarele de autorizare a vilei subliniază rolul său în menținerea echilibrului estetic și în evitarea oricărei derapaje spre opulență. Colaborarea cu Milița Pătrașcu și participarea în eforturile de renaștere a meșteșugurilor oltenești, dar și legătura cu proiectele brâncușiene, poziționează familia în centrul elitei culturale care nu confunda reprezentarea cu extravaganta.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică a casei

După 1947, destinul Casei Gheorghe Tătărescu reflectă o dramă mai amplă a României postbelice – confiscarea, marginalizarea și dispariția spațiului ca suport al unei istorii controversate. În noaptea arestărilor din 1950, când Tătărescu era dus la Sighet, casa își pierde statutul și devine un obiect pasiv, folosit în mod impropriu. Deși nu a fost demolată, reședința a suferit mutilări ale fineței arhitecturale: compartimentări agresive, finisaje degradate, grădina abandonată, pierzând elementele de distincție și memoria simbolică.

Deriva post-1989: conflicte între patrimoniu și schimbare

Democratizarea a venit cu o nouă provocare: cum poate un spațiu simbolic să reziste tentației comerciale și a unor intervenții impulsive? Casa a trecut prin diverse faze, unele marcate de desacralizare – cum a fost deschiderea unui restaurant de lux, adesea criticată ca inadecvată spiritului locului. Proprietarul arhitect Dinu Patriciu a intervenit controversat în configurația interioară, iar modificările au produs dezacorduri în rândul specialiștilor și publicului atent la ethosul casei.

Ulterior, o redefinire mai atentă a proiectului arhitectural a restabilit, pe cât posibil, direcția inițială propusă de Zaharia și Giurgea, consolidând valoarea patrimoniului și favorizând o recalibrare respectuoasă a spațiului. Această succesiune de erori și corecții semnifică o luptă a societății românești cu propria memorie și identitate culturală, conturând un registru al responsabilității în gestionarea trecutului material.

Recuperare și identitatea contemporană a EkoGroup Vila

Astăzi, Casa Gheorghe Tătărescu se definește în relație cu trecutul și prezentul. Sub denumirea EkoGroup Vila, clădirea funcționează ca un spațiu cultural cu acces controlat, fără a-și pierde identitatea istorică și simbolică. Nu este transformată într-un muzeu odsosit, ci într-un loc viu, care transmite o istorie cu multiple fațete – o istorie a unei epoci și a unui om politic complex. Vizitele se fac pe bază de bilet, în funcție de programul cultural, accentuând angajamentul pentru o deschidere responsabilă și reflexivă.

Acest echilibru între continuitate și adaptare exprimă mai mult decât o simplă restaurare: este o reafirmare a casei ca arhivă vie, ca spațiu de întâlnire culturală și de reflecție asupra trecutului. Solicită informații pentru o experiență care îmbină memoria, arta și arhitectura într-un dialog contemporan.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o personalitate politică marcantă a României interbelice, de două ori prim-ministru (1934–1937 și 1939–1940), reprezentând figuri contrastante, de la reformator pragmatic la actor al unor compromisuri politice majore.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, este diferit de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894) al secolului al XIX-lea. Confuzia de nume este frecventă, dar cele două personalități sunt distincte în timp și domeniu.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este o expresie timpurie a arhitecturii interbelice bucureștene, ce reunește influențe mediteraneene și elemente neoromânești, prin proiectul arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, completate de detalii artistice moderniste semnate de Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în configurarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara proiectului, veghetor atent asupra coerenței estetice și culturale, susținătoare a artei și binefacerii, contribuind la evitarea oricăror excese și la întreținerea unui echilibru rigoros în cadrul reședinței.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Casa funcționează în prezent ca spațiu cultural sub denumirea EkoGroup Vila, oferind acces controlat publicului pe bază de bilet, marcând o continuitate responsabilă între istorie și prezent.

Casa Gheorghe Tătărescu din Strada Polonă nu este doar o relicvă a elitei interbelice, ci un spațiu încărcat de memorie politică și culturală ce invită la reflecție atentă asupra rupturilor și continuităților istorice. Vă invităm să pășiți în acest dialog al vremurilor, să vă lăsați conduși printre proporții, detalii și povești care îmbracă zidurile. În regiunea delicată dintre trecut și prezent, EkoGroup Vila rămâne o punte deschisă între epoci – o invitație la o călătorie inedită prin istoria României contemporane.

Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programări și vizite private, accesibil în funcție de evenimentele culturale stabilite.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.