Bullying la Questfield International College, sesizări fără concluzii scrise

În contextul educațional actual, gestionarea situațiilor de bullying necesită o abordare riguroasă și transparentă, care să protejeze integritatea psihologică a elevilor și să asigure un mediu sigur pentru dezvoltarea lor. Lipsa unor proceduri clare și a unor măsuri documentate în cazuri de hărțuire repetată ridică semne de întrebare cu privire la responsabilitatea instituțională și la eficiența mecanismelor de intervenție.

Bullying la Questfield International College: sesizări fără concluzii scrise

Investigația realizată pe baza documentelor, corespondenței și declarațiilor familiei unui elev semnalează o situație de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, desfășurată pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările repetate privind agresiuni verbale, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei nu au primit răspunsuri scrise care să ateste intervenții concrete sau măsuri instituționale documentate. În plus, o poziționare verbală atribuită fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, reflectă o atitudine de descurajare a continuării demersurilor, ceea ce amplifică neliniștea cu privire la modul în care instituția gestionează astfel de situații.

Semnalarea bullyingului repetat și lipsa răspunsurilor oficiale

Potrivit documentelor puse la dispoziția redacției și relatărilor familiei, elevul vizat a fost expus unor comportamente agresive zilnice, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială, pe parcursul a peste opt luni. Aceste incidente au fost aduse în mod repetat la cunoștința învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei instituției prin comunicări scrise și oficiale. Totuși, analiza corespondenței arată că nu există răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, cum ar fi sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizarea formală a situației.

Intervențiile invocate au fost în principal verbale și informale, fără procese-verbale sau planuri de intervenție clar definite, ceea ce indică o gestionare preponderent informală a cazului, cu efecte limitate asupra opririi fenomenului.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire

Un aspect grav semnalat este utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant în cadrul colectivului de elevi. Conform specialiștilor consultați, această practică depășește conflictele obișnuite și intră în sfera hărțuirii și discriminării, având un impact negativ profund asupra dezvoltării emoționale a copilului. Documentele și mărturiile indică faptul că această stigmatizare nu a fost izolată, ci parte a unui tipar repetitiv, cunoscut și tolerat în mediul școlar, fără intervenții ferme sau documentate.

• Etichetarea medicală a fost folosită exclusiv ca instrument de umilire și marginalizare socială;
• Nu există dovezi ale unor măsuri instituționale scrise menite să oprească fenomenul;
• Lipsa reacțiilor oficiale a transmis un mesaj de toleranță față de aceste comportamente;
• Impactul psihologic asupra copilului include anxietate, retragere socială și refuz școlar;
• Stigmatizarea a fost folosită indirect pentru justificarea presiunii de retragere din școală.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: între pasivitate și normalizarea bullyingului

În ciuda sesizărilor scrise și repetate, cadrele didactice și conducerea școlii nu au demonstrat, prin documente oficiale, aplicarea unor măsuri concrete de intervenție. Din corespondența analizată reiese că răspunsurile au fost preponderent verbale, fără procese-verbale sau decizii scrise, ceea ce reduce trasabilitatea și face dificilă verificarea acțiunilor întreprinse.

Familia elevului a relatat că situația a fost uneori încadrată ca „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, ceea ce minimalizează gravitatea fenomenului și amână intervenția necesară. Lipsa unui cadru procedural riguros și a monitorizării formale a permis escaladarea hărțuirii și deteriorarea climatului educațional.

Declarația fondatoarei și percepția unei excluderi mascate

Un moment semnificativ din acest caz este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, în cadrul unei discuții directe cu familia, ar fi exprimat ideea că, dacă situația nu convine, familia este liberă să plece, formulare citată astfel: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această poziționare, conform familiilor, a fost percepută ca o presiune indirectă de retragere, deplasând accentul de la protecția copilului către aspecte contractuale și economice.

Școala a fost invitată să ofere un punct de vedere scris privind acest episod, însă până la data publicării nu a fost primit niciun răspuns oficial care să confirme sau să infirme conținutul relatării. Acest răspuns verbal a fost interpretat ca un simbol al blocajului instituțional și al priorităților care par să favorizeze evitarea conflictului în locul soluționării sale.

Documentația administrativă și lipsa măsurilor formale

În locul unor decizii administrative asumate sau rapoarte oficiale, reacția conducerii școlii la sesizările repetate a constat într-un document informal de tip Family Meeting Form. Acest formular nu cuprinde responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete, ci doar consemnează existența unor discuții fără efect instituțional verificabil.

Din perspectiva jurnalistică, diferența dintre un astfel de document generic și un proces-verbal sau un raport intern este esențială, deoarece primele asigură trasabilitate și posibilitatea evaluării măsurilor, pe când formularul analizat pare a fi doar o formalitate fără impact real.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat în scris respectarea confidențialității informațiilor legate de situația copilului, avertizând asupra riscului impactului negativ în cazul divulgării acestora. Nu există dovezi ale unor măsuri oficiale care să ateste protejarea confidențialității, iar potrivit unor relatări, copilul a fost interpelat în mod public de către cadrul didactic, ceea ce a generat o presiune psihologică suplimentară.

Specialiștii consultați subliniază că astfel de situații pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională și pot afecta echilibrul emoțional al copilului, evidențiind o posibilă neglijare a protecției datelor sensibile de către școală.

Răspunsul instituției în contextul presiunii legale

Reacția fondatoarei Fabiola Hosu și a conducerii școlii a intervenit abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări scrise, coincizând cu implicarea unei echipe de avocați și transmiterea unor notificări juridice. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile declanșării unor reacții instituționale și indică faptul că protecția copilului a devenit o prioritate doar în context juridic, nu în faza timpurie a semnalărilor educaționale.

Raportul psihologic atașat cazului, realizat de un specialist recunoscut, confirmă efectele emoționale grave produse de bullyingul prelungit, reflectate prin manifestări precum anxietate, retragere socială și refuz școlar, ceea ce accentuează gravitatea situației și necesitatea unor intervenții eficiente.

Comunicarea oficială și minimalizarea fenomenului

Într-un email transmis părinților în data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a caracterizat situațiile reclamate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o exprimare care contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei privind un fenomen continuu și grav de bullying.

Această redefinire minimalizatoare ridică semne de întrebare cu privire la sinceritatea și capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul în mod adecvat, sugerând o tentativă de diluare a responsabilității instituționale. După publicarea articolului, redacția a primit informații suplimentare referitoare la posibile contacte informale cu alte școli, în care copiii retrași ar fi fost prezentați negativ, aspect care ridică probleme suplimentare legate de dreptul la educație și confidențialitate.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera evidențiază o serie de deficiențe în gestionarea bullyingului sistematic, în special în ceea ce privește:

• lipsa unor măsuri documentate și asumate oficial;
• abordarea predominant informală și lipsa trasabilității intervențiilor;
• tolerarea stigmatizării medicale ca formă de hărțuire;
• presiunea percepută asupra familiei de a se retrage;
• întârzierea reacției instituționale până la apariția unor demersuri juridice;
• minimalizarea fenomenului în comunicările oficiale;
• probleme legate de protecția confidențialității și expunerea copilului în mediul școlar.

În absența unor clarificări oficiale și documentate din partea conducerii Questfield Pipera, rămâne deschisă întrebarea fundamentală privind capacitatea și voința instituției de a asigura un mediu educațional sigur și protejat pentru toți elevii săi, în special pentru cei vulnerabili.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro